La mulți ani, România.

Mandra

La mulți ani, țară care nu exiști. Aș fi vrut să-mi agăț tricolorul în fața casei, dar nu am catarg de steag, fiindcă aici, la noi, casele se construiesc fără așa ceva . Nu simțim imboldul să arborăm drapelul decât o zi pe an, iar pentru 24 de ore nu se construiește nimic. Se poate improviza – nu-mi place să improvizez.

Te iubesc. Toată lumea te iubește astăzi, oricum, dar tu nu mai exiști, ceea ce-i pune în situația de a iubi o țară imaginară.

M-am trezit azi înconjurată de tot felul de cuvinte ale oamenilor care te ridică în slăvi. Vorbesc de tot felul de lucruri scrise prin cărți – Marea Unire, dacii, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, perioada interbelică, Mișcarea Legionară, Fenomenul Pitești. Toți sunt îndrăgostiți de o țară fantastică, în care lucrurile mergeau bine și bărbați cu pieptul de oțel făceau activități pe care bărbații cu pieptul de oțel le fac. Cumva, laitmotivul e comparația dintre atunci și acum, pe principiul lui taică-meu de la beție: „Ce tineri și frumoși am fost, mai ales eu, și ce bătrâni și urâți am ajuns, mai ales tu.”

Între timp, în orașul meu, pe stâlpi sunt agățate steaguri din doi în doi – unul al României, unul al Uniunii Europene. Tot felul de necunoscuți, membri ai unor partide reinventate și adunate în alianțe nemaiauzite, mă îndeamnă să-i votez. Centrul îmi aduce tot mai mult aminte de centrul Romei din care tocmai am plecat, unde e comun să vezi capete înfășurate în turbane și costume populare africane. Guvernul trece peste Constituție și legiuiește prin ordonanțe de urgență de vreme îndelungă, iar adevăratele urgențe nu sunt justificarea niciunei legi. Americanii pentru care lucrez mă plătesc de câteva ori mai mult decât m-ar fi plătit Ministerul Învățământului, dacă alegeam să mă fac profesoară, cum am plănuit când eram mică.

Dau exemple banale pentru că, în țara adevărată pe care toată lumea alege s-o ignore de ziua ei, anormalitatea nu mai șochează. Răspunsul la orice sesizare este „Da, știu, nu-i bine, dar așa e la noi.”

Eu pe România asta în derivă vreau s-o iubesc. Nu mai am de gând să mă mai păcălesc cu pagini de istorie care sună frumos, în timp ce deplâng cât e de rău acum. Asta e țara mea greșită, cu reguli absurde, condusă de oameni ieșiți de niciunde, în care binele nu ți-l poți face decât singur și strecurându-te pe sub garduri. Pe asta o am, așa dată peste cap cum e ea.

Am ales să mă întorc, după ce am văzut cam cum e să fii emigrant. Oricine mă prezenta trebuia să mă justifice: e româncă, dar nu e ca ceilalți; e româncă, dar citește; e româncă, dar nu fură. România profundă nu e 1% de bătrâni senini îmbrăcați în ie și zâmbind frumos prin cine știe ce străfund de sat, ci tot neamul ăsta de nefericiți care n-au identitate, patrie, rușine, pentru că nu au motiv să aibă: prostituatele cu facultate care câștigă într-o seară cât ar fi făcut într-o lună acasă; țăranii fără pământ înghesuiți în capitale europene, mâncând conserve pentru pisici ca să-și facă palate în sat; mamele care îngrijesc de bătrâni senili ca să-și țină copiii la facultate. Ăștia nu-s de iubit, nu-s strălucitori, nu-s iluștri, nu sună frumos.

Întoarsă în țară, iarăși trebuie să mă justific: Ce cauți înapoi? Totul se duce de râpă! Împachetează-ți bagajele la loc și du-te, că nu-i de trăit aici. Du-te repede, cât încă ești tânără și mai poți să-ți făurești un viitor.

Am revenit fără iluzii și fără să mai încerc să mut munții. Dacă totul cade în ruină, voi dansa cu bucurie pe ruine. Până atunci, o să trăiesc cum se trăiește. Se poate oriunde, chiar și în mijlocul nonsensului. Nu-mi pare nici bine nici rău că-s româncă, doar că aia sunt și nu pot fi altcineva. Îmi asum identitatea asta și sunt aici.

Atâta voiam să vă rog: dacă tot ziceți că vi-i dragă, nu mai vorbiți de o Românie imaginară. Știu că așa ne mințim și ne simțim mai bine, selectând doar ce-i frumos din istorie și iluzionându-ne că suntem și noi cineva. Suntem oare?

Dacă vreți să o faceți bună sau măcar normală, priviți-o sincer. Apucați-vă de lucru de unde sunteți, faceți-vă treaba cum trebuie, măturați unde ați făcut mizerie, învățați cât de mult se poate, vorbiți frumos cu vecinul, munciți, trăiți, iubiți.

 

Anunțuri