Comunitatea militantă

Am ieșit din silentio stampa ca să vă aduc un text, o broșură, niște cuvinte de la niște italieni dragi, Raido.

Varianta originală este aici.

Eu v-am tradus-o cum m-am priceput și am zis că merită să v-o arăt. Băieții ăștia se descurcă bine cu militantismul, fac asta de o vreme.

Comunitatea militantă

De fapt, am adus tot textul doar pentru câteva vorbe esențiale, care sunt:

„A purta flacăra mărturisirii nu înseamnă nostalgie, exhumare a trecutului, fixându-ne pe formule anacroniste, indisolubil legate de istorie. Înseamnă, însă, afirmarea și concretizarea, în lumea modernă, a ideilor Tradiției, singurele universale și eterne. Fără nostalgie sau retorică, abandonând ceea ce trebuie lăsat în urmă, o comunitate militantă, prin intermediul utilizării instrumentelor în pas cu timpul, care ajută la răspândirea propriului mesaj într-o manieră eficace și urmând un proiect prestabilit în planurile sale pe termen scurt, mediu și lung, trebuie să se preocupe, prin intermediul exemplului militant, să facă vizibile principii precum onoarea, fidelitatea, loialitatea, dreptatea, adevărul și sacrificiul. Funcția politică sau socială, așadar, va avea o orientare care nu se compromite prin a coborî la nivelul sistemului, fiindcă nu e necesar să fim reformatori sau nostalgici, ci revoluționari.

Totuși, mesajul despre o înnoire etică al cărui purtători vrem să fim și dorința de a nu justifica această societate nu trebuie să determine în militant abordări eronat rigide, făcându-l să fie mereu gata să scuipe sentințe sau să recite Tradiția ca și cum ar fi un catehism. Opera de mărturisire și transmitere trebuie să fie făcută cu o maximă deschidere a sufletului, alminteri există riscul să fim precum crustaceii, pentru care duritatea într-o formă exclusiv exterioară maschează fragilitatea și slăbiciunea interioară. Nu întâmplător, fermitatea în acordarea de sentințe e de obicei acompaniată de o suspectă auto-justificare a propriilor slăbiciuni. Nu trebuie pierdută din vedere flexibilitatea necesară pentru a înfrunta încercările la care lumea
asta ne supune, pentru a fi asemenea trestiilor care, în fața valurilor, știu să se îndoaie, dar și să se înalțe din nou. Iar trestiile, trebuie să adăugăm, nu se rup ușor.”

Asta am vrut să zic.